Piata de arta din Romania

Analize de piata, anunturi si rezultate ale licitatiilor organizate de principalele case de arta din Romania, colectie de articole publicate de Nicu Ilie in Adevarul, Capital, Cultura si alte ziare si reviste centrale.
[fbf_page_feed pageID=”227392557294035″ num=”9″ update=”true” show_avatar=”true” avatar_size=”square” link_target_blank=”true” show_description=”true” feed_title => “true”]
alte detalii pe www.graficante.ro – Portalul de arta

Economia judetului Botosani

INDUSTRIE. În judeţ sunt reprezentate aproape toate ramurile industriale, realizându-se în mod sistematic o mare varietate de produse: industria uşoară şi confecţii (31%), industria alimentară (22%), aparataj electric (10%), articole tehnice din cauciuc (8,4%), mobilă (2,4%).

AGRICULTURĂ. O ramură importantă a economiei judeţului Botoşani. An după an, creşte preocuparea în ceea ce priveşte asigurarea unor condiţii standard pentru agricultură. În anul 1997 sectorul privat cuprindea 291.516 ha. Fâneţele se întind pe o suprafaţă de 14.187 ha şi asigură, în bună parte, furajele necesare şeptelului.

De asemenea, judeţul este bogat în vii (3.373 ha) şi livezi (3.634 ha).

Deşi în ceea ce priveşte creşterea animalelor s-a remarcat o descreştere în ultimii ani, totuşi judeţul se înscrie printre cei mai mari crescători de oi din ţară (peste 500.000 capete). De asemenea există un număr mare de porci şi vite, dar cu preponderenţă în sectorul privat.

 

COMERŢ. Comerţul de mărfuri este un sector distinct în economie şi este într-o relativă dezvoltare în comparaţie cu alte sectoare.

În ultimii ani a crescut numărul de oameni de afaceri care lucrează în comerţ. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt cei ce au capital privat. În acest sector a avut loc o infuzie de capital străin şi s-au format 68 de societăţi mixte.

Evoluţia viitoare a dezvoltării economice va influenţa şi comerţul din judeţ.

 

VÂNATUL ŞI PESCUITUL. Ca ramuri complementare ale economiei judeţului, vânatul şi pescuitul reprezintă domenii de mare atracţie turistică. Vânatul se leagă în mare parte de păduri unde trăiesc multe vietăţi de interes cinegetic.

Pescuitul s-a extins mai mult în iazuri, unde se practică o piscicultură sistematică. De altfel pescuitul are tradiţii vechi în această parte a ţării.

În judeţul Botoşani populaţia ocupată reprezintă 72% din totalul locuitorilor şi este distribuită, în principal, după cum urmează: 18,1% în industrie; 53,9% în agricultură; 10,9% în comerţ şi prestări servicii; 4,85% în învăţământ; 3,5% în sănătate.

În judeţ sunt înregistrate 6.544 companii, din care 5.615 sunt societăţi comerciale, 19 regii autonome, 1.162 asociaţii familiale; 14 societăţi cu capital integral străin etc.

Judetul Teleorman – Agricultura

Agricultura este o ramura de traditie in economia judetului Teleorman, el fiind situat pe primele locuri in ierarhia judetelor tarii in ceea ce priveste suprafata agricola si potentialul productiei vegetala si animala.

Structura fondului funciar. Suprafata agricola 498 mii ha, in care vii 11 mii ha, livezi 236 ha, pajisti 35 mii ha, suprafata arabila 451 mii ha.

Judetul Botosani – resursele naturale

Rezultat al structurii geologice, resursele naturale ale judeţului sunt reprezentate în principal de nisipuri foarte fine, prelucrate la Miorcani (Rădăuţi Prut), unice în România prin compoziţie şi puritate.

În partea estică a comunei Păltiniş se găsesc depozite de ipsos, iar depozite de sulf se găsesc în Păltiniş, pe Valea Ursoaia.

Solul judeţului conţine resurse materiale importante pentru construcţii: nisipuri (Stânceşti, Baisa), balast (Huţani, Corni), pietriş (Dersca), calcar (Ştefăneşti, Hudeşti, Vorona).

Resursele vegetale sunt bogat reprezentate de plante lemnoase (specii de foioase – fag, stejar). În zona de câmpie cresc plante hidrofile (trestia, rogozul), precum şi plante lemnoase (plopul, salcia).

Fauna este reprezentată de căprioare, lupi, iepuri de câmp, mistreţi, care permit practicarea vânatului sportiv. Din lumea păsărilor vieţuiesc la Botoşani: mierla, sturzul, gaiţa, ciocănitoarea, piţigoiul.

Bogat în iazuri şi ape curgătoare, Judeţul Botoşani este de asemenea o sursă de peşte: biban, crap, mreană, somn.

Judetul Bihor – resursele naturale

Bogăţiile naturale ale subsolului sunt reprezentate prin resursele de lignit (Popeşti, Borumlaca, Vărzari, Suplacu de Barcău, Oşorhei), bauxită (Munţii Pădurea Craiului), nisipuri bituminoase (Derna, Tătăruş), petrol (Suplacu de Barcău), argile refractare (Bălnaca, Şuncuiuş), marmură (Băiţa, Chişcău), bentonită (Vadu Crişului), precum şi prin izvoare cu ape geotermale (lângă Oradea – Băile Felix şi Băile 1 Mai, Madaras, Rabagani si Tamaseu) si ape minerale (Tinca si Stana de Vale). Resursele solului le formează întinsele suprafeţe ocupate de păduri (cer, gorun, gârniţă, fag, brad, molid), păşuni şi fâneţe naturale.

Economia judetului Bihor

Economia judeţului se caracterizează printr-o dezvoltare continuă a tuturor ramurilor. În producţia industrială, concentrată îndeosebi în municipiul Oradea, ponderea cea mai ridicată o au ramurile industriei uşoare (blănărie, încălţăminte şi confecţii), alimentară, urmate de industria energetică şi construcţii de maşini, metalurgia neferoasă – inclusiv extracţia, industria chimică, exploatarea şi prelucrarea lemnului (Oradea, Beiuş). Bine dezvoltată este şi industria materialelor de construcţii şi a sticlei, in special in zona Alesd.

Judetul Bihor – Agricultura

Agricultura – intensivă şi multilaterală – deţine un rol important în economia judeţului, ocupând 483.581 ha teren agricol, din care 3/4 este teren arabil. Cernoziomul din vestul ţării a favorizat cultura cerealelor, judeţul Bihor situându-se, în cadrul ţării, pe primele locuri în producţia acestora. Dintre cereale se cultivă mai ales grâul şi porumbul, iar dintre plantele tehnice, floarea soarelui, sfecla de zahăr şi cartoful.
Creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine) are o pondere însemnată în agricultura judeţului, atât datorită întinselor suprafeţe de păşuni şi fâneţe, cât şi tradiţiei locuitorilor în acest domeniu.

Judetul Tulcea – sinteza economica

Economia actuală se caracterizează printr-o industrie diversificată, o agricultură bazată tot mai mult pe proprietatea particulară, un comerţ favorizat de existenţa tuturor categoriilor de mijloace de transport (rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian), precum şi printr-o activitate turistică accentuată, de valorificare a frumuseţilor Deltei Dunării.

          Numărul mediu al salariaţilor, în judeţul Tulcea, pe activităţi ale economiei naţionale, la nivel de secţiune CAEN, în 2009

Numărul mediu al salariaţilor – total   43817
Industrie / din care : 13804
    Industrie extractivă 618
    Industrie prelucrătoare 11782
    Energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 473
    Distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 931
Construcţii 3281
Comerţ cu amănuntul şi ridicata, repararea autovehiculelor şi motocicletelor 5569
Hoteluri şi restaurante 1128
Transport şi depozitare 2185
Informaţii şi comunicaţii 232
Intermedieri financiare şi asigurări 587
Tranzacţii imobiliare 309
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 983
Servicii administrative, activităţi de servicii suport 1165
Administraţie publică şi apărare, asigurări sociale în sistemul public 3188
Învăţământ 4147
Sănătate şi asistenţă socială 4168
Activităţi de spectacole, culturale şi recreative 369
Alte activităţi ale economiei naţionale 369

INDUSTRIE ( sus..)

     Întreprinderile industriale tulcene, situate în centrele urbane (Tulcea, Babadag, Isaccea, Măcin şi Sulina) şi în unele aşezări rurale (Niculiţel, Topolog, Mihail Kogălniceanu ş.a.) produc traulere pentru pescuit, vase-dormitor, alumină şi feroaliaje, cărămizi refractare, mobilă, cherestea, confecţii, conserve de peşte, preparate din carne şi lapte, băuturi alcoolice, panificaţie, etc. În judeţul Tulcea au fost autorizate 10 cariere pentru exploatarea pietrei pentru construcţii. Este vorba de exploatările miniere de la Măcin, Greci, Turcoaia, Cerna, Bididia, Somova, Isaccea, Luncaviţa, Denistepe şi Başchioi. Conform estimărilor, din aceste cariere pleacă zilnic spre şantiere mii de tone de rocă. În cadrul economiei judeţului Tulcea se individualizează pescuitul şi piscicultura, a căror  producţii se realizează atât din apele Dunării, din lacurile deltaice şi litorale, din Marea Neagră, cât şi din pepinierele piscicole de la Sarinasuf, Calica, Obretin, Stipoc ş.a.

     Principalele produse industriale sunt:

  • alumina;
  • construcţii şi reparaţii nave;
  • confecţii textile;
  • feroaliaje;
  • produse magneziene (cărămizi refractare);
  • calcar şi piatră de construcţie;
  • produse ale industriei alimentare ;
  • industrie şi mobilier.

Cel mai mare număr de salariaţi este cuprins, în 2009, în industrie (13804 persoane).

     Agenţii economici reprezentativi pentru judeţul Tulcea sunt: STX RO OFFSHORE TULCEA S.A. (construcţii de nave şi structuri plutitoare), TABCO – CAMPOFRIO S.A. (fabricarea produselor din carne), S.C. CARNIPROD S.A. (fabricarea produselor din carne), S.C. FERAL S.R.L. (producţia de metale feroase sub forme primare şi de feroaliaje), S.C. CORAL S.R.L. (lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale), S.C. DELTACONS S.A (construcţii de clădiri), S.C. FIL-CONSTRUCT S.R.L. (lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale), S.C. TREMAG S.A. (fabricarea de produse refractare), S.C. DELTANAV S.A (depozitări), S.C. CONFECŢIA S.A. (fabricarea de articole de lenjerie de corp), S.C. ALUM S.A (metalurgia aluminiului).

AGRICULTURĂ

Agricultura, cu un procent din ce în ce mai mare de privatizare, dispune de condiţii pedoclimatice favorabile şi de suprafeţe agricole destul de mari în raport cu configuraţia sa fizico-geografică. La sfârşitul anului 2009, fondul funciar al judeţului Tulcea, cu o suprafaţă totală de 849875 ha, cuprindea 363941 ha terenuri agricole (din care 325588 ha, respectiv 89,5 % în sectorul privat), 103545 ha păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră, 342132 ha acoperite cu ape şi bălţi (locul 1 pe ţară) şi 40257 ha alte suprafeţe. În acelaşi an, din totalul suprafeţelor agricole (363941 ha), 294039 ha erau tere­nuri arabile, 60597 ha păşuni naturale, 8202 ha vii şi pepiniere viticole, 91 ha fâneţe şi 1012 ha livezi şi pepi­niere pomicole. În 2009, terenurile arabile erau cultivate cu grâu şi secară (77233 ha), porumb (40549 ha), orz şi orzoaica (32713 ha), floarea-soarelui, plante de nutreţ, ovăz, soia, leguminoase pentru boabe, cartofi, legume etc.

Natura solurilor, condiţiile climatice şi expoziţia însorită a unor terenuri deluroase favorizează dezvoltarea viticulturii în arealele localităţilor Niculiţel, Babadag, Tulcea, Isaccea, Dăeni ş.a. În 2009, pro­ducţia totală de struguri a judeţului a fost de 24547 tone.

Prezenţa unor păşuni naturale, precum şi existenţa unei producţii cerealiere apreciabile, favorizează dezvoltarea corespunzătoare a sectorului zootehnic. La sfârşitul anului 2009, în judeţul Tulcea existau 29754 capete bovine, 98624 ca­pete porcine, 314748 capete ovine, în special cu lână fină şi semifină, de la care s-au obţinut 863 tone de lână,  50396 capete caprine, 15508 capete cabaline, avicultura (892990 păsări).

Prezenţa unor plantaţii de tei şi salcâm, precum şi a unei flore bogate de baltă, determină practicarea pe scară largă a apiculturii, care în 2009 număra 22939 familii de albine, de la care s-a obţinut o producţie totală de 444 tone miere, din care 438 tone, din exploataţii agricole individuale. O importanţă deosebită pentru economia tulceană o au pescuitul fluvial, lacustru şi maritim, precum şi vânatul şi pescuitul sportiv, practicate în mod special în Delta Dunării.

Viticultura

În  judeţul Tulcea viţa de vie poate fi cultivată oriunde. Relieful regiunii, format dintr-o succesiune de coline şi terenuri plane, condiţiile  climaterice,  toate acestea oferă condiţii dintre cele mai bune atât pentru producerea vinurilor, cât şi a strugurilor de masă.

            Cele mai importante podgorii ale judeţului Tulcea sunt Podgoria Istria-Babadag şi Podgoria Sarica-Niculiţel. Sub aspect social-economic, reţeaua internă de căi ferate şi rutiere, conectată la cea naţională, asigură circulaţia şi consumul produselor viti-vinicole pe plan local (inclusiv în zona turistică a litoralului) şi în restul ţării, iar căile navale dunărene şi maritime înlesnesc exportul. Motivat de faptul că regiunea are două direcţii principale de producţie (struguri de masă şi vinuri), se justifică de ce într-o regiune restrânsă şi-au găsit loc numeroase soiuri. Principalele soiuri de struguri prelucrate în aceste podgorii sunt: Riesling Italian, Merlot, Muscat Ottonel, Pinot Noir, Pinot Gris, Fetească Regală, Fetească Albă, Aligote, Băbeasca Neagră.

Podgoria Istria-Babadag

            Situată  în partea estică a Dobrogei, la sud de Delta Dunării, Podgoria Istria-Babadag, cuprinde centrele viticole Istria,  Babadag şi Valea Nucarilor. Relieful este reprezentat de două formaţiuni joase: Depresiunea Nalbantului şi Câmpia Agighiolului. Depresiunea Nalbant apare ca un amfiteatru în trepte, care coboară de la circa 100 m în partea nordică la sub 50 m altitudine în partea sudică. Câmpia Agighiol din extremitatea estică, are forma unui arc. Ea coboară în trepte de glacis dinspre Dealurile Tulcei şi culmea de separaţie Uzum-Gavana spre ţărmul Razelmului din SE. Profilul podgoriei îl constituie soiurile pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară: Merlot, Cabernet Sauvignon, Burgund (centrele Babadag şi Istria) şi pentru vinuri albe de calitate superioară: Fetească Regală, Aligote şi Muscat Ottonel (centrul Valea Nucarilor). Chiar dacă nu are o veche tradiţie atestată documentar, aici se produc vinuri de o calitate deosebită, datorată în special soiurilor cultivate şi a climei favorabile, asemănătoare cu cea din Italia sau Spania. Vinurile produse la Babadag şi-au cucerit recunoaşterea atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional.

Podgoria Sarica-Niculitel

            În partea nordică şi nord-vestică a Dobrogei se află Podgoria Sarica-Niculiţel, cu centrele viticole Niculiţel, Tulcea şi Măcin. Relieful regiunii este extrem de variat, cu subunităţi înalte (Munţii Măcinului, dealurile Niculiţelului şi dealurile Tulcei), traversate de văi adânci şi depresiuni. Lumina şi căldura sunt peste tot din belşug, solul are o bună structură şi fertilitate şi conţine toate elementele chimice de care viţa de vie are nevoie; apa din precipitaţii nu este câtuşi de puţin în prisos, fapt care constitute o bună premisă pentru obţinerea unor vinuri de înaltă calitate. Nu este de mirare că, dispunând de astfel de condiţii, vinurile din Podgoria Sarica Niculiţel, produse de SC Alcovin SRL Măcin, judeţul Tulcea, şi-au dobândit o reputaţie aparte, ajungând în prezent să ocupe un loc de prima importanţă, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Producţia de struguri albi este de circa 65%, iar strugurii roşii acoperă 35 % din suprafaţa.  Principalele soiuri de struguri albi prelucrate sunt  Aligote şi Riesling Italian, iar din soiurile roşii sunt relevante varietăţile Merlot şi Cabernet Sauvignon.

TURISM

      Dobrogea, una dintre cele opt provincii istorico-geografice ale României, este locul unde se întâlnesc unii dintre cei mai bătrâni munţi ai Terrei – Munţii Măcin, făcând parte din lanţul Munţilor Hercinici, cu o vechime de peste 400 de milioane de ani, cu cel mai tânăr teritoriu al Europei, Delta Dunării. Situat în nordul provinciei, judeţul Tulcea prezintă o serie de particularităţi care îi conferă o personalitate distinctă: existenţa tuturor formelor de relief, de la munţi, resturi ale lanţului Hercinic, până la lunci şi Delta Dunării, prezenţa unor vestigii istorice şi arheologice cu o valoare de patrimoniu mondial, existenţa unor întinse suprafeţe acvatice, inclusiv zona litoralului Mării Negre. Datorită potenţialului natural şi cultural existent în zona nord-dobrogeană, turismul oferă posibilitatea practicării atât a formelor tradiţionale de sejur pentru odihnă, itinerant, cât şi a formelor sale specializate, respectiv pescuitul sportiv, vânătoarea sportivă, turismul cultural, religios, ştiinţific (pentru naturalişti şi arheologi), turismul rural, cura helio-marină, foto-safari, birdwatching.

         Delta Dunării este una dintre cele mai mari delte de pe glob şi, în acelaşi timp, una dintre cele mai frumoase, realitate ce a condus la dezvoltarea turismului în special în sezonul estival. Delta Dunării este una dintre cele mai mari zone umede din lume şi cea mai întinsă zonă de stufărişuri de pe planetă, un habitat al păsărilor de apă. Datorită importanţei sale, Delta Dunării a fost declarată, în 1990 de către Guvernul României, Rezervaţie a Biosferei. Valoarea universală a Rezervaţiei Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea ei în reţeaua universală a rezervaţiilor biosferei, în cadrul programului “Omul şi biosfera”, lansat de UNESCO în anul 1970. În septembrie 1991, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) a fost recunoscută ca Zonă Umedă de importanţă internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă,  prin Convenţia RAMSAR.

         Pentru caracteristicile sale morfohidrografice specifice cât şi pentru varietatea şi originalitatea florei şi faunei, în perimetrul Deltei Dunării au fost constituite mai multe rezervaţii naturale complexe: Pădurea Letea, Padurea Caraorman, Roşca-Buhaiova-Hrecişca, Perişor-Zătoane, Periteaşca-Leahova-Portiţa, Insula Popina. Fauna Deltei Dunării este un vast mozaic de specii, fără egal în Europa şi chiar cu unicate mondiale. Avifauna Deltei Dunării numără 320 de specii, deci 85% din speciile ţării şi aproximativ 40% din păsările Europei. Dintre acestea, aşa cum menţionează autorii Petre Gâştescu şi Romulus Ştiucă, în valoroasa lucrare ştiinţifică “Delta Dunării, Rezervaţie a Biosferei”, 174 de specii cuibăresc pe teritoriul deltei. Cea mai valoroasă pasăre a deltei, simbol al ei, este pelicanul comun, aproximativ 3.500 de perechi cuibărind aici.

         Alături de păsări, peştii constituie una dintre cele mai reprezentative bogăţii faunistice ale Deltei. Dintre cele 300 de specii din Europa şi 188 de specii din România, în apele R.B.D.D. s-au înregistrat 135. Dintre acestea, 44 de specii sunt exclusiv dulcicole (Ştiucă, lin roşioară, văduviţă, mreană), 58 de specii exclusiv marine (Şprot, hamsie, bacaliar, stavrid, calcan, lufar, rândunică de mare) şi 31 de specii eurihaline (atât în ape dulci cât şi salmastre sau chiar în marea Neagră – majoritatea speciilor de guvizi, morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre. Somon de Marea Neagră, cambulă, etc.). Dintre mamifere se remarcă herminele, pisicile sălbatice, bizamul, câinele enot, broaştele ţestoase de uscat. Inegalabila floră cuprinde, printre altele, nuferi albi şi galbeni, nuci de apă, papură, ferigi de apă, trestii mirositoare, stânjenel de baltă. Peisajul floral impresionant de bogat al acestor locuri de basm este completat cu cele 8000 hectare de păduri cu arbori gigantici pe ale căror trunchiuri se îmbrăţişează plantele agăţătoare de tipul lianelor. Fermecat de tot ce se iveşte în drum, călătorul poposit aici nu ştie ce să admire mai întâi: unduirea stufului în bătaia vântului, varietatea păsărilor şi vegetaţiei sau aşezările pescăreşti întinse de-a lungul canalelor. Nici unul dintre iubitorii naturii care au fost în Deltă nu va uita partidele de pescuit şi zilele petrecute în cabanele pescăreşti sau în vreun cort unde, deasupra focului de vreascuri, fierbe ciorba pescărească pe care nu o poţi întâlni decât aici.

         Înzestrată cu resurse turistice naturale şi antropice deosebite, Delta poate satisface prin formele de turism practicate cerinţele diverse din primăvară până în toamnă. Valoarea peisagistică, estetică şi recreeativă a Deltei Dunării, dar şi calităţile unor factori naturali de cură, inclusiv ale bioclimatului  sunt determinante în formarea motivaţiei turistice.

         Zona limitrofă continentală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării adăposteşte numeroase vestigii, monumente şi muzee care atestă etapele de locuire din antichitate şi până în prezent. Populaţia din Delta Dunării este purtătoarea unor tradiţii – case, costume, obiceiuri – cu o valoare deosebită. Satele turistice din Deltă constituie, prin originalitatea şi specificul resurselor, un produs turistic inedit.

         Alături de Deltă, un potenţial turistic deosebit îl au şi celelalte unităţi naturale: Munţii Măcinului, Podişul Babadagului sau Podişul Casimcei. Formele pitoreşti ale reliefului, cu stănci, abrupturi, vârfuri dominante, colţani, atrag călătorul, oferind perspective largi faţă de zonele înconjurătoare.

         Nordul Dobrogei a fost limita nordică a Imperiului roman, administraţia militară a provinciei întărind limesul dunărean cu o salbă de cetăţi şi castre de apărare, din care s-au păstrat şi constituie obiective de interes arheologic cetăţile Argamum (Jurilovca), Halmyris (Murighiol), Troesmis (Turcoaia), Aegyssus (Tulcea) sau Dinogetia (Garvăn). Şi cele greceşti sau bizantine sunt atracţii sigure, dintre ele detaşându-se Cetatea Enisala.

         În judeţul Tulcea poate fi practicat şi turismul ecumenic, în judeţul Tulcea funcţionând numeroase lăcaşe de cult. Unul dintre cele mai reprezentative centre spirituale din Dobrogea este, fără îndoială, cel de la Niculiţel. O criptă martirică datând din secolul al IV-lea a fost descoperită în urma unei inundaţii, în anul 1971. Săpăturile arheologice ulterioare au scos la iveală zidurile unei bazilici ridicate în timpul împăraţilor Valens şi Valentianus şi refăcută în vremea lui Teodosius al II-lea. Aici s-au descoperit moaştele a patru martiri, al căror nume, Zotikos, Attalos, Kamasi şi Philippos, erau scrise pe peretele criptei, dar şi a doi martiri rămaşi necunoscuţi. Martyrion-ul de la Niculiţel este un monument creştin unic în Europa şi cea mai veche construcţie de acest gen din România

         Tot în judeţul Tulcea, pot fi vizitate Mănăstirea Cocoş, întemeiat în anul 1698, Mănăstirea Saon, aşezământ monahal situat într-o zonă extrem de pitorească, Mănăstirea Celic Dere, care deţine obiecte bisericeşti şi cărţi de cult tipărite între anii 1643-1843. Mănăstirea „Sfinţii Epictet şi Astion” a fost întemeiată pentru cinstirea celor doi sfinţi martiri, preotul Epictet şi monahul Astion,  ale căror moaşte au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate la Halmyris, în apropierea localităţii Murighiol.

         Situat în adâncul Pădurii Letea, în delta Dunării, Schitul „Buna Vestire” a luat fiinţă în anul 1992 dar a început să funcţioneze de sine stătător în anul 1997.Accesul este asigurat de la Tulcea, pe braţul Chilia, 120 km până la Periprava, apoi 14 km până în comuna C.A. Rosetti şi 9 km până la schit; pe braţul Sulina (80 km), apoi 9 km până în satul Cardon şi 2 km până la schit. Poziţia sa izolată de viaţa lumească îndeamnă la rugăciune şi nevoinţă aspră.

         Aşezăminte monahale ortodoxe de rit vechi pot fi vizitate în comuna Slava Cercheză: Mănăstirea ortodoxă de rit vechi Vovidenia şi Mănăstirea ortodoxă de rit vechi Uspenia. În Babadag, Isaccea şi Tulcea pot fi vizitate geamiile. Geamia lui Ali Gazi-Paşa Babadag a fost ridicată la începutul sec. XVII  de către generalul de corp de armată Ali Gazi Paşa şi este cel mai vechi monument de artă musulmană din România.

         La 31 iulie 2010, capacitatea de cazare turistică a judeţului Tulcea era de 4288 locuri, repartizate după cum urmează:

unităţi locuri
   
Total judet 127 4288
popas turistic 2 855
pensiuni turistice rurale 12 354
hotel 14 1066
hostel 1 170
motel 1 24
han 1 21
Casute turistice 1 126
vile 83 516
cabana turistica 1 8
tabara de elevi si prescolari 1 180
pensiuni turistice urbane 4 161
sat de vacanta 1 29
spatii nave 4 48
camping 1 730

Sosirile în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică în anul 2010 au fost de 68414 turişti, dintre care 54206 au fost turişti români şi 14208 străini.

Judetul Tulcea – resursele naturale

Resursele naturale ale judeţului Tulcea, resursele subsolului cât şi cele de suprafaţă, constituie o rezervă importantă de materii prime şi materiale .

Resurse naturale neregenerabile
Resursele naturale au fost şi sunt încă exploatate cu tehnologii care au impact semnificativ asupra unor zone ale judeţului şi afectează imaginea peisagistică.
Resursele subsolului: rocile de construcţii şi alte substanţe minerale utile  exploatate timp îndelungat sunt departe de a fi epuizate constituind perspective de exploatare interesante. Rocile de construcţii reprezentate de roci vulcanice de natură porfirică şi granite sunt  prelucrate în vederea obţinerii de cribluri şi nisip. Sunt exploatate porfirele din dealul Consul, Cârjelari şi  Camena; granitele din zona Măcin, Turcoaia, Cerna. Calcarele sunt exploatate ca roci de construcţii în carierele Zebil, Bididia, Trei Fântâni, Malcoci Sud. Calcarele dolomitice de la Mahmudia sunt exploatate pentru industria siderurgică şi fabricarea varului. Ca roci ornamentale se exploatează calcare grezoase de la Nicolae Bălcescu,  calcare dolomitice de la Mahmudia, Cârjelari şi Codru Babadag. Din zona Niculiţel – Revărsarea se exploatează roci bazice, utilizate în lucrări de construcţie de drumuri şi căi ferate. Pentru nevoile locale mai sunt exploatate multe alte categorii de roci din perimetrele consiliilor locale de pe teritoriul judeţului: Nalbant, Ciucurova, Baia.

Resursele naturale regenerabile sunt diversificate, dar limitate. Dintre acestea, cele mai importante sunt: resursele de apă, solul, pădurile, fauna şi flora, energia eoliană.
Resursa de apă este cea mai importantă dintre resurse. În judeţul Tulcea apele sunt grupate în două bazine hidrografice – Dunăre şi Litoral, care ocupă 71% respectiv 29% din suprafaţa judeţului. Resursa de sol este tot atât de importantă ca şi resursa de apă. În judeţul Tulcea reprezentative sunt: terenurile arabile, viile, livezile şi grădinile, păşunile şi fâneţele.  Flora şi fauna judeţului sunt de o mare varietate şi importanţă conservativă, cu numeroase specii protejate la nivel naţional sau european. Dealurile judeţului sunt acoperite, în parte, cu păduri de foioase, în care se îmbină foşnetul stejarului, carpenului şi frasinului cu parfumul teiului. Aici sunt întânite cele mai întinse păduri de tei argintiu din Europa, ce constituie o importantă bază meliferă. Fondul forestier al judeţului reprezintă în primul rând o valoare ecologică, ecosistemele forestiere sunt caracterizate printr-o floră şi o faună de o diversitate remarcabilă, majoritatea reprezentând habitate endemice pentru Dobrogea. În al doilea rând au o valoare economică şi socială ridicată, concretizată prin masa lemnoasă exploatabilă, prin fondul cinegetic şi prin condiţiile ce le oferă turismului.

        Delta Dunării constituie una dintre cele mai întinse zone umede din lume – ca habitat al păsărilor acvatice, cea mai vastă zonă de stufărişuri compacte de pe Pământ  şi un adevărat muzeu al biodiversităţii. (cf CJ Tulcea)

 Fauna, foarte eterogenă, cuprinde mai multe categorii, respectiv: terestră, acvatică, semiacvatică. Speciile terestre sunt variate şi includ mamifere carnivore, omnivore şi ierbivore (şacalul, vulpea, pisica sălbatică, dihorul, jderul de copac, pârşul, mistreţul, căprioara ş.a.), rozătoare (iepurele de câmp, şoarecele dungat de stepă, popândăul, grivanul pitic ş.a.), reptile (şarpele de apă, şarpele de casă, şarpele rău, vipere, şopârle, guşteri ş.a.), păsări (răpitoare de zi şi de noapte, ciocănitori, codobaturi, prigorii, potârnichi, prepeliţe, specii de paseriforme ş.a.) şi numeroase specii de insecte.

      Prezenţa unor întinse suprafeţe acoperite de ape şi mai ales diversitatea habitatelor de zone umede ale Deltei Dunării, determină o abundenţă rar întâlnită de specii, respectiv cea mai mare parte a celor 325 de specii de păsări – majoritatea strict protejate, unele declarate monumente ale naturii (pelicani, egrete, călifari, lebede, etc.), precum şi numeroase specii de peşti (morun, nisetru, cegă, păstrugă, somn, ştiucă, crap, şalău, scrumbie, calcan ş.a.), câteva specii de mamifere (câine enot, bizam, şacal – pătrunse recent şi spontan în Dobrogea, nurcă, vidră, hermelină).

 În ceea ce priveşte energia eoliană, judeţul Tulcea are un potenţial energetic net superior altor judeţe ale ţării. Folosită foarte puţin în trecut (mori de vânt), în prezent atrage atenţia unor investitori cu potenţial economic mare. Podişul Dobrogei reprezintă una din cele cinci zone cu potenţial energetic eolian identificate la nivelul ţării. Vânturile predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec.

        Potenţialul energetic eolian a început să fie valorificat prin derularea unor investiţii de construire de parcuri eoliene în diferite zone ale judeţului, respectiv amplasarea centralelor eoliene în zona comunei Baia, comunei Valea Nucarilor, comunei Topolog, zona oraşului Măcin. Sunt în derulare alte investiţii pentru construirea de parcuri eoliene mari cu turbine eoliene de mare capacitate în zonele Agighiol, Casimcea, Stejaru, Cerna, Mahmudia, Beştepe.

Judetul Vaslui (sinteza economica)

Economia judeţului Vaslui are un caracter predominant agrar, datoritã, în primul rând, suprafeţei mari de teren agricol, şi numãrului ridicat de persoane care locuiesc în mediul rural şi se ocupã cu agricultura.
În perioada comunistã zona a cunoscut industrializarea forţatã pentru a reduce decalajul faţã de celelalte judeţe ale ţãrii. Au fost construite unitãţi industriale, iar forţa de muncã a fost instruitã pentru diverse domenii: industria textilã, industria alimentarã, a lemnului, industria de maşini şi utilaje.

Dupã cãderea comunismului, întreprinderile din zonã au fost scoase la vânzare, iar în prezent cea mai mare parte a unitãţilor industriale este în proprietate privatã. Acest lucru nu înseamnã rezolvarea problemelor din industria vasluianã.
Multe dintre întreprinderi au mari dificultãţi de adaptare la noile cerinţe ale economiei de piaţã, necesitã investiţii în echipamente performante şi un management de calitate.
Cea mai importantã ramurã industrialã este industria uşoarã: ţesãturi, confecţii, tricotaje, încãlţãminte.
În industria uşoarã lucreazã majoritatea femeilor din zonã.
Alte produse reprezentative pentru judeţ sunt rulmenţii, aparatele de mãsurã şi control, mobila, produsele alimentare.

În 2002, exportul de produse fabricate în judeţul Vaslui s-a cifrat la 91.453 mii EUR, din care 64% reprezintã produse ale industriei textile, 21% produse ale industriei de maşini, aparate şi echipamente electrice, iar 4% produse alimentare. În acelaşi an, importul de produse a înregistrat 87.262 mii EUR şi a constat în materii textile (65%), metale şi articole din metal (7%), maşini şi echipamente (6,5%), materii plastice (5,5%), piei pentru industria încãlţãmintei (2,4%). Exportul de mãrfuri din judeţ a crescut şi în 2003. Astfel, în ultimii ani, balanţa comercialã a judeţului Vaslui a înregistrat un sold pozitiv.
Din punct de vedere al investiţiilor strãine, judeţul Vaslui ocupã unul din ultimele locuri la nivel naţional datoritã în primul rând poziţiei geografice, dar şi imaginii nu tocmai favorabile pe care o are în ţarã. Volumul total al investiţiilor strãine în judeţ se ridica la finele anului 2003 la aproximativ 570 de miliarde de lei.
Primele ţãri din punct de vedere al volumului investiţiilor sunt: Turcia (cu 80,5%), Italia (6%) şi Cipru (cu 5,3%). Cele mai semnificative investiţii strãine sunt înregistrate în industria de maşini şi echipamente, industria textilã şi industria alimentarã. Existã o concentrare puternicã a producţiei industriale în localitãţile urbane ale judeţului, în timp ce zonele rurale au un caracter predominant agricol.

Din punct de vedere al investiţiilor strãine, judeţul Vaslui ocupã unul din ultimele locuri la nivel naţional, datoritã în primul rând poziţiei geografice, dar şi imaginii nu tocmai favorabile pe care o are în ţarã. Volumul total al investiţiilor strãine în judeţ se ridica la finele anului 2003 la aproximativ 570 de miliarde de lei.
Primele ţãri din punct de vedere al volumului investiţiilor sunt: Turcia (cu 80,5%), Italia (6%) şi Cipru (cu 5,3%). Cele mai semnificative investiţii strãine sunt înregistrate în industria de maşini şi echipamente, industria textilã şi industria alimentarã.
Existã o concentrare puternicã a producţiei industriale în localitãţile urbane ale judeţului, în timp ce zonele rurale au un caracter predominant agricol.
În ceea ce priveşte repartiţia pe localitãţi a activitãţii industriale, existã o anumitã specificitate localã: astfel, în municipiul Vaslui predominã industria textilã, în municipiul Bârlad industria de maşini şi echipamente, iar în municipiul Huşi industria pielãriei şi încãlţãmintei. Industria alimentarã are o repartiţie geograficã uniformã.
Ţinând seama de aceste aspecte, precum şi de cerinţele adaptãrii la Piaţa Unicã Europeanã, ramurile economice cu cele mai mari perspective de dezvoltare pe termen mediu şi lung sunt industria alimentarã, serviciile şi turismul.


Luând în considerare aceastã tendinţã, pe de o parte, şi necesitatea efectuãrii de investiţii masive în infrastructura de transport şi de mediu, pe de altã parte, este cert cã domeniul construcţiilor reprezintã una dintre cele mai importante oportunitãţi de investiţii din judeţ.

Sectorul IMM
Potrivit datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângã Tribunalul Vaslui, numãrul total de firme (mai puţin asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate) era la sfârşitul anului 2003 de 5.991, dintre care 98% (5.930) – întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). IMM-urile constituie astfel un segment important al economiei judeţului. Ele sunt mai flexibile, mai receptive la nevoile pieţei, mai inovative şi mai capabile sã rãspundã cerinţelor consumatorilor. Majoritatea se ocupã cu comerţul (60,67%); restul sunt active în industrie (13,93%), servicii (9,89%) şi agriculturã (5,43%).

Piaţa muncii
Datoritã orientãrii industriei locale, dar şi disponibilizãrilor care au avut loc ca urmare a restructurãrii fostelor întreprinderi de stat, în judeţul Vaslui existã un disponibil de forţã de muncã ieftinã şi cu un nivel înalt de calificare în urmãtoarele domenii: industria de maşini şi echipamente, industria textilã şi industria de încãlţãminte.
Populaţia ocupatã reprezintã numai 35,87% din populaţia judeţului. Aproape 53% se ocupã cu agricultura, 19,62% sunt angajaţi în industrie, 6,53% în comerţ, 5,56% în servicii, 4,58% în învãţãmânt, 4,17% în administraţia publicã şi 3,34% în sãnãtate şi asistenţã socialã.
La sfârşitul anului 2002, rata şomajului în judeţ a fost de 9,2%, faţã de media pe ţarã de 6,5%. Datoritã dezvoltãrii industriei textile, din totalul de 18.500 de şomeri înregistraţi, doar 35% o reprezintã femeile. 88% din şomeri sunt muncitori şi doar 1,2% sunt absolvenţi ai unei instituţii de învãţãmânt superior.
Deşi rata şomajului la nivel judeţean a scãzut în ultima parte a anului 2003, ea se menţine totuşi la un nivelfoarte ridicat în raport cu rata şomajului înregistratã la nivel naţional.

Sistemul bancar

Numãrul de bãnci care au deschis sucursale în judeţ este relativ mic şi, din acest motiv, oferta de creditare este destul de limitatã. Deschiderea de noi sucursale bancare, în special ale marilor bãnci strãine, precum şi diversificarea tipurilor de credite oferite agenţilor economici ar stimula dezvoltarea economicã localã.

Judetul Arges, sinteza economica

Judetul Arges dispune de o economie bine dezvoltata si diversificata, rezultat al eforturilor depuse de autoritatile locale pentru modernizare si performanta, inclusiv pentru asigurarea unui climat de afaceri atractiv.
A fost astfel atras un flux substantial de investitii, atat din sectorul privat intern, cat si din cel extern, care a vizat deopotriva industria, agricultura si serviciile.
La nivel national, judetul Arges ocupa locul patru, din punctul de vedere al cresterii economice.
In industrie, activitatea economica se desfasoara in 22.602 societati comerciale active pe forme de proprietate, dintre care:
– 12.526 societati comerciale active
– 3.629 asociatii familiale
– 6.447 persoane independente
Exporturile de produse industriale au depasit in anul 2006 nivelul de 1.500.000 mii Euro.
Structura exporturilor: masini, aparate si echipamente electrice, mijloace de transport rutier, materiale si articole textile.
Suprafata agricola, care insumeaza 344.765 ha, este exploatata dupa cum urmeaza:
– 339.609 ha, in exploatari agricole private (individuale si asociative);
– 5.156 ha, in sectorul de stat.
Principalele culturi: cereale, plante industriale, fructe. In anul 2006 productia agricola vegetala a fost de cca. 916.285 tone, productia totala de fructe de 116.127 si productia agricola animala de 46.792 tone-viu.
Sectorul zootehnic asigura in prezent necesarul de consum al populatiei judetului Arges.
vezi Informatii esentiale despre Arges
Lider in domeniul industriei constructoare de autoturisme, “S.C. AUTOMOBILE DACIA GROUPE RENAULT S.A. Pitesti” reprezinta principala investitie externa din judetul Arges si una dintre cele mai mari la nivel national.
De la privatizare, instalatia industriala a uzinei Dacia a cunoscut un proces complet de modernizare, operand in prezent cu un numar de 13.000 de angajati. Cu o investitie de 489 de milioane de euro, uzina de la Pitesti se situeaza in prezent la cele mai inalte standarde europene, cu metode de lucru aplicate in uzinele Grupului Renault.
Dacia afiseaza pe deplin apartenenta la Grupul Renault, bazandu-se pe expertiza si organizarea companiei–mama atat la nivel industrial cat si comercial. Distributia vehiculelor si a pieselor de schimb Dacia va fi asigurata de reteaua comerciala Renault in marea majoritate a tarilor

ARPECHIM – Pitesti, sucursala a grupului petrolier PETROM S.A., este cea mai mare si mai complexa platforma petrochimica din Romania si un nume recunoscut pe plan intern si international.
Componenta de baza a infrastructurii industriale argesene, ARPECHIM – Pitesti, companie cu o experienta productiva de peste 30 de ani, este principalul furnizor de produse petrochimice pentru piata interna si un participant activ la activitatea de comert exterior a Romaniei.

ARPO S.A. din Curtea de Arges, cunoscut producator de articole din portelan.

Agricultura constituie o componenta importanta a economiei argesene, in sectorul rural fiind introduse constant masuri de reformare, inclusiv prin aplicarea legislatiei actuale in domeniu si a programelor Uniunii Europene.

Una din principalele zone agricole ale tarii, judetul Arges este bine cunoscut pentru culturile sale de cereale, plante industriale si fructe.

Un domeniu cu o indelungata traditie in judet este cel al viticulturii, podgoriile argesene fiind mentionate in documente istorice inca din secolul 14.
Principalele centre viticole, Valea Mare si Stefanesti, sunt situate in apropierea orasului Pitesti.
Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Stefanesti, infiintata in anul 1959, se identifica cu Podgoria Stefanesti, ce se intinde pe o lungime de 30 km.

Vinurile obtinute in modernul centru de vinificatie al statiunii au obtinut numeroase premii la concursurile nationale si internationale.

Eforturile autoritatilor pentru dezvoltarea judetului Arges s-au concentrat si asupra altor domenii de interes, intre care infrastructura rutiera si transporturile feroviare, in acest din urma sector remarcandu-se atentia acordata imbinarii armonioase a tehnologiei moderne cu elemente arhitectonice clasice, specifice regiunii.

Peisajul localitatilor argesene se imbogateste permanent cu constructii noi si moderne, destinate atat utilitatilor publice, cat si spatiilor de locuit, acestea din urma fiind ridicate inclusiv prin programele Agentiei Nationale pentru Locuinte.

\sursa CJ Arges

Judetul Valcea – Date economice esentiale

Populatia: Aproximativ 60% din populaţie aparţine grupurilor de populaţie activă (15-59 ani pentru bărbaţi şi  15-54 ani pentru femei).
Numărul populaţiei: 413.570
Din care:
161.755în zonele urbane;
251.815 în zonele rurale.

Judeţul Vâlcea deţine:
164 km de căi ferate,
2.167 km de drumuri
din care  550 km de drumuri naţionale.
Există 7 drumuri naţionale care traversează judeţul. Cel mai important este Drumul European 81, care leagă judeţul Vâlcea cu judeţele Sibiu şi Argeş.
Drumurile judeţului măsoară 1.677 km şi au 389 de poduri, cu o lungime totală de 10.135 m.
Zăcăminte de gaze naturale:

  • 9 localităţi, cu o reţea de distribuţie de 259,2 km.

Surse de apă potabilă:

  • 78 localităţi, dintre care 9 oraşe;
  • lungimea totală a reţelei de distribuţie: 563,9 km;
  • o sursă regională de apă potabilă de la Brădisor (52km), care poate fi extinsă până la Drăgăşani, încă 56 de Km.

Profilul industrial al judeţului este în principal bazat:

-industria chimică
-industria alimentară
-exploatarea cărbunelui, petrolului şi sării
-prelucrarea lemnului
-industria uşoară
-industria textilă

Agricultura:

Total teren arabil:                              80,348 ha
       Deţinute de sectorul privat:             79,398 ha
Total producţie agricolă:

  1. Cereale:                                        207,075 tone
  2. Legume (total):                             114,080 tone
  3. Plante uleioase:                                1,077 tone
  4. Cartofi:                                            53,143 tone
  5. Furaje:                                           491.949 tone

Numărul pomilor fructiferi:            4,544,394
Din care:
pruni                                                   3,096,547
meri                                                    1,126,986
peri                                                          84,682
Producţia totală de fructe:                  45,534 tone
Din care sectorul privat:                           42,351 tone
Vii (total suprafaţă):                              4,094 ha
Producţia totală de struguri :            229,893 tone

Cifra de afaceri a unităţilor industriale a fost în anul 2000 de 12.497,9 miliarde lei (55 % din cifra de afaceri totală a agenţilor economici din judeţ) iar aceasta la rândul ei a fost determinată în proporţie de 46,3% de industria chimică, urmată de producţia, transportul şi distribuirea energiei electrice şi termice, a gazelor şi apei calde (17,8 %), industria alimentară şi a băuturilor (9,7 %), extracţia şi prepararea cărbunelui (5,3 %), alte ramuri industriale ( 20,9 %).
  Chimia vâlceană este reprezentată de SC OLTCHIM SA şi UZINELE SODICE Govora SA.
Bogatele rezerve de petrol, gaze naturale, cărbune şi imensul potenţial hidroenergetic au dat posibilitatea dezvoltării industriei energetice. Pe lângă Termocentrala Govora care are o putere industrială de 307 MW şi asigură alimentarea cu energie a întregii platforme industriale, în judeţ mai funcţionează Hidrocentraha Lotru – Ciunget, cu o putere industrială de 510 MW, două hidrocentrale pe râul Lotru, la Brădişor (115 MW), Malaia (18 MW) şi alte 11 hidrocentrale pe râul Olt cu o putere de 469 MW.
Judeţul Vâlcea se afla la sfârşitul anului 2000 pe locul I pe ţară la producţia de sodă calcinată cu 58% din producţia pe ţară şi la producţia de sodă caustică (cu 70,6% din total) şi pe locul II la producţia de antidăunători (37,5 % din total) şi la producţia de var (16,2 % din total).
Producţia industrială, realizată şi livrată în luna august 2002, de principalii agenţi economici din judeţ, s-a estimat la 1274,2 miliarde lei preţuri curente, iar pe cumulat 8 luni 2002 la 8838,5 miliarde lei. Societăţile comerciale din sectorul public (inclusiv cele cu capital majoritar de stat) deţineau o pondere în realizările perioadei cumulate de 72,6 %, iar cele din sectorul privat (inclusiv cele cu capital majoritar privat) de 27,4%.
Livrările la export se estimau în luna august 2002 la circa 543,3 miliarde lei, reprezentând peste 21,3 % din resursele lunii august şi peste 42,6 % din livrările lunii august. Aportul industriei prelucrătoare în totalul producţiei industriale livrate în luna august a fost de circa 84,4%, al industriei extractive (exclusiv producţia de petrol şi gaze naturale) de 6,1 %, iar producţia de energie electrică şi termică, captarea, tratarea şi distribuirea apei de 9,5%.
Pe ramuri de activitate ale economiei naţionale, producţia industrială livrată, din punct de vedere al ponderii acestor ramuri în total livrări, în luna august 2002, se prezintă astfel:


Nr.
crt.
Denumirea ramurii
1-31
VIII 2002
0
1
2
Total judeţ
100
1
Extracţia si prepararea cărbunelui
4,5
2
Alte activităţi extractive
1,6
3
Industria alimentară şi a băuturilor
11,7
4
Indusria textilă şi a produselor textile
1,1
5
Confecţionarea îmbrăcămintei din textile si piele
1,5
6
Industria pielăriei şi încălţămintei
2,3
7
Industria de prelucrare a lemnului (exclusiv ind. mobilei)
4,6
8
Industria celulozei , hârtiei şi cartonului
0,8
9
Industria chimică
0,8
10
Industria de prelucrare a maselor plastice
52,6
11
Fabricarea materialelor de construcţii şi a altor produse nemetalice
0,001
12
Construcţii metalice şi construcţii din metal
7,2
13
Industria de maşini şi echipamente
0,4
14
Industria mijloacelor de transport rutier
1,1
15
Industria mobilei
0,7
16
Recuperarea deşeurilor
0,3
17
Producţia, transportul şi distribuirea energiei electrice, termice, gaze şi apă caldă
9,2
18
Captarea, tratarea şi distribuţia apei
0,2

Judetul Vrancea – date economice esentiale

Judeţul Vrancea are o industrie diversificată, în care ponderea o deţin industria textilă şi a confecţiilor (aproape 50% din totalul producţiei, dar şi 50% din totalul de resurse umane angajate), alimentară şi a băuturilor (aproape 20% din total industrie şi angajează 30% din total resurse umane), producţia de mobilier, industria celulozei, hârtiei şi cartonului, industria de maşini şi echipamente, industria de aparataj electric.
Configuraţia reliefului şi bogăţia păşunilor favorizează creşterea animalelor, în special a ovinelor şi a bovinelor, activitate ce asigură materia primă pentru industria alimentară.
Sectoarele dominante ale judetului sunt şi cele competitive pe piaţa internaţională – balanţa comercială a judeţului este coerentă cu structura producţiei industriale şi cu numărul de salariaţi din industrie. Industria textilă şi de confecţii este puternic orientata spre export – 90% din exporturile judeţului fiind reprezentate de confecţii. Un alt sector competitiv este cel al industriei lemnului, care deţine 31% din restul exporturilor.
Industria alimentară este încă orientată spre piaţa naţională, deşi este una dintre industriile competitive ale judeţului. Ea se dezvoltă cu precădere în mediul rural, valorificându-se astfel resursele umane din această zonă a judeţului. Dintre cele 20 de firme prezente în Topul firmelor judeţene (2007), 8  se afla în mediul rural. O serie de firme s-au orientat spre nişe de piaţă inovatoare, cu potenţial de creştere ridicat, cum este producţia industrială a produselor alimentare tradiţionale.
În ceea ce priveşte industria vinului, din cele 16 mari firme de vinificaţie din România, 3 sunt localizate în Vrancea, lucru care reflectă puternica reprezentare a potenţialului vinicol în acest judeţ. În Vrancea s-au înfiinţat 12 noi combinate de vinificaţie cu sprijinul programului SAPARD.


În ultimii ani, în Vrancea se observă o dezvoltare accentuată a etno-turismului şi a agro-turismului. Peisajele deosebite şi tradiţiile păstrate în satele din zona de munte oferă posibilitatea petrecerii vacanţelor unui număr mare de turişti în pensiuni şi moteluri.
Între anii 1991 si 2006 s-au înregistrat în Vrancea 443 de societati cu participare străină, judeţul deţinând astfel 0,3% din totalul naţional. Valoarea capitalului străin investit în judet a fost de 18,565 milioane de euro, reprezentând 0.1% din totalul investiţiilor străine în România.